„TOȚI PENTRU UNUL ȘI UNUL PENTRU TOȚI”

Cu toții ați recunoscut celebra frază care constituie crezul „Mușchetarilor” eroii unora dintre cel mai cunoscute cărți de capă și spadă. Cel care a dat viață acestor personaje și multor altora, s-a născut la 24 iulie, în Villers-Cotterêts, Aisne, Picardy, Franța, numindu-se inițial Dumas Davy de la Pailleterie, iar mai târziu fiind cunoscut ca Alexandre Dumas (tatăl). Alexandre Dumas este creatorul unei opere traduse în aproape 100 de limbi, el fiind unul dintre cei mai citiți scriitori francezi din lume.

Tatăl său, un general al perioadei napoleoniene născut în Haiti, pe jumătate afro-american, va muri în dizgrație datorită opiniilor sale republicane, când micul Alexandre avea 4 ani, acesta fiind crescut destul de greu de mama sa, situația financiară nepermițându-i decât o educație precară. În 1823 se va muta la Paris, unde datorită caligrafiei sale este angajat în slujba Ducelui de Orleans, viitorul rege Ludovic-Filip al Franței.

Va debuta inițial ca dramaturg în 1829 când piesa „Henry al III-lea și curțile sale” este primită cu aprecieri. Ulterior va scrie și alte piese la fel de apreciate, dar consacrarea deplină va veni odată cu publicarea în foileton a unor romane ce se inspiră din istorie și care devin unele dintre cărţile cele mai citite de toate generaţiile care s-au succedat de atunci şi până astăzi în toate colţurile lumii.

Alexandre Dumas devine un specialist al romanului-foileton, asigurând zeci de mii de cititori ziarelor şi revistelor care reuşeau să obţină colaborarea lui. Având o mare putere de muncă, Dumas crează o adevărată industrie de fabricare a romanelor foileton în care numeroşi colaboratori (celebrii „negri” dintre care cel mai cunsocut este Auguste Maquete)  dezvoltă ideile principale, planul și sugestiile oferite de Dumas. Deși criticat pentru acest tip de scriere nu putem să negăm contribuția geniului său creator pentru că în toate romanele, firul principal, scheletul romanului, concepţia, personajele etc îi aparţin lui Dumas. Opera sa cuprinde aproximativ 100 000 de pagini, și a fost ecranizată în peste 200 de filme.

Viața sa personală amintește de cea a personajelor sale fiind desebit de tumultoasă, cunoscând suișuri și coborâșuri demne de romanele de capă și spadă. Scrierile sale îi vor aduce o avere pe care o va cheltui construind în 1846 un castel numit Monte-Cristo în aproierea Parisului, dar și din cauza celor care profitau de el. Astfel că în 1848 trebuie să vândă castelul, iar în 1851 într-un context politic complicat și ca să scape de creditori se exilează la Bruxelles. În 1859 pleacă în Rusia, iar în 1860 se întâlneşte cu Garibaldi la Palermo și se alătură  revoluţionarului italian în marşul său asupra Neapolului, unde îşi face intrarea îmbrăcat cu o cămaşă roşie, la 7 septembrie 1860. La Neapole, Garibaldi îl numeşte director al „Antichităţilor“ şi îi dă drept reşedinţă un palat. Timp de trei ani Dumas va scoate un ziar local, iniţiază săpături la Pompei şi scrie o broşură, în limba italiană, în care preconizează o reformă agrară în Italia meridională.

Este greu să facem o selecție între cele mai importante opere ale sale, dar nu putem să nu amintim: „Georges” (1843), „Cei trei mușchetari” (1844), „După douăzeci de ani” (1845), „Regina Margot’” (1845), „Contele de Monte-Cristo” (1845), „Doamna de Monsoreau” (1846), „Cei 45” (1847), „Joseph Balsamo” (1846), „Vicontele de Bragelonne” (1848), „Colierul reginei” (1849), „Laleaua neagră” (1850), „Robin Hood” (1872).

Alexandre Dumas moare pe 5 decembrie 1870 și va fi înmormântat conform dorinței sale, în localitatea unde se născuse, Villers-Cotterêts. În 2002, la inițiativa președintelui Jaques Chirac, corpul i-a fost mutat în Panteonul din Paris alături de marii scriitori și gânditori ai Franței sicriul său fiind flancat pe tot parcursul drumului de 4 membri ai Gărzii Republicane costumați ca mușchetari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *